Bun venit pe cel mai nou site romanesc dedicat fotbalului american !!! | contact |

 

Fotbalul American isi are originile in versiunile timpurii de Rugby, insa s-a delimitat intr-un sport separat ca urmare a unei serii de modificari introduse, cele mai notabile fiind cele ale lui Walter Camp, cel care este considerat parintele fotbalului american. El a introdus regulile legate de linia de scrimmage, down-uri si distante. Pe la inceputul secolului 20, antrenorii din colegiu au ajutat la rafinarea regulilor noului sport. Cu timpul, popularitatea fotbalului jucat in colegiu a crescut exponential, aceasta ajungand la cote pe care probabil nimeni nu si le imagina. Cea mai mare atractie o constituiau asa numitele Bowl Games, care adunau spectatori din toate colturile americii. Cu timpul, intre diferitele colegii s-au creat rivalitati crancene, datorita carora, fotbalul la nivel de colegiu a ramas si azi o atractie pentru fanii americani.

 

Se considera ca inceputurile fotbalului american profesionist dateaza din anul 1892, atunci cand William „Pudge” Heffelfinger a fost platit cu 500 de dolari pentru a juca in echipa Allegheny Athletic Association, in meciul lor impotriva echipei Pittsburgh Athletic Club. Prima liga profesionista a fost infiintata insa de abia in anul 1920, cand era creata  American Professional Football Association. Peste doar doi ani, liga lua numele de National Football League (NFL), nume pe care il pastreaza si azi. In scurt timp, fotbalul american urma sa devina un fenomen de amploare nationala. In 1960 s-a format o liga rivala, sub denumirea de American Football League (AFL). O data cu cresterea popularitatii acestei ligi, s-a decis fuzionarea NFL si AFL intr-o sigura liga, cu o noua organizare. Aceasta fuziune a dat nastere si celui mai important meci anual – Super Bowl-ul – care in fiecare an bate recorduri de audienta.

William „Pudge” Heffelfinger - Primul jucator profesionist de fotbal american

William „Pudge” Heffelfinger - Primul jucator profesionist de fotbal american


Boston Game


Primele origini ale jocului de fotbal american pot fii considerate jocurile cu mingea ce isi aveau originea in Europa, chiar inainte de colonizarea Americii de Nord. Dovezi din secolul 17 indica faptul ca aceste jocuri erau practicate si de catre locuitorii din Jamestown, in statul Virginia. Aceste jocuri aveau insa un set foarte simplist de reguli, si la ele participau un numar urias de persoane. Singurul obiectiv era avansarea unei mingi in terenul advers de tinta, cu orice mijloace necesare. In cel de-al 19-lea secol, acest tip de joc a fost introdus si in colegiile din Statele Unite (Harvard, Princeton si Yale fiind printre cele mai cunoscute), fiecare scoala adoptand un set propriu de reguli. Natura extrem de violenta a jocului, a facut ca in 1860, toate formele de fotbal sa fie interzise.

In ciuda interdictiei impuse in colegii, jocul a continuat sa fie practicat in scolile pre-universitare din New England. Pana la acest moment erau doua variatii importante ale fotbalului: fotbalul jucat cu piciorul, si cel jucat cu mana. Cele doua au fuzionat in asa numitul “Boston game”, practicat de catre membrii Oneida Football Club. Jocul a atras atentia presei, iar acest lucru a determinat reintroducerea fotbalului in campusurile universitare, la sfarsitul anilor 1860.

Concessionary Rules


Primele doua jocuri intre colegii i-au avut ca protagonisti pe studentii de la Princeton si Rutgers. Primul meci a fost jucat dupa regulile celor din Rutgers (si a fost castigat de Rutgers), iar al doilea, dupa regulile impuse de Princeton (si a fost castigat de Princeton). In curand, alte universitati au inceput sa organizeze astfel de meciuri.

Massasoit House - Sfarsitul secolului XIX

Massasoit House - Sfarsitul secolului XIX

La 19 Octombrie 1873, reprezentanti de la Yale, Columbia, Princeton si Rutgers s-au intalnit in New York la hotelul Fifth Avenue, pentru a realiza un set standard de reguli, care sa fie uniform respectate in meciurile dintre acestea. Aceste reguli au fost create, insa ele se refereau la o versiune de fotbal care, in esenta, se juca cu piciorul. Tocmai din acest motiv, Harvard-ul, care jucase asa numitul “Boston game”, un joc care permitea folosirea mainilor pentru deplasarea mingii, a refuzat acest set de reguli nou creat, si a continuat sa joace dupa vechile reguli. Acest refuz a facut ca pentru cei de la Harvard sa fie foarte greu sa mai programeze meciuri cu celelalte universitati. Astfel, in Mai 1874, ei au organizat o serie de doua meciuri cu echipa universitatii McGill din Montreal. Primul meci s-a jucat dupa regulile “Boston”, pe care le folosea Harvard-ul, si a fost castigat de acestia din urma cu scorul de 3-0. In urmatoarea zi, cele doua echipe au jucat dupa regulile jocului de rugby, iar meciul s-a terminat 0-0. Harvard-ul a inceput insa sa indrageasca regulile de rugby, si conceptul de “eseu”, care nu exista pana atunci in fotbalul din America. Ca urmare, au mai organizat un meci de rugby la sfarsitul aceluiasi an, in Montreal, si au castigat la o diferenta de 3 touchdown-uri. Anul urmator, pe 13 Noiembrie, avea loc prima editie din The Game, competitia anuala dintre Harvard si Yale, unde s-a jucat dupa asa numitele “Concessionary Rules”, in esenta un set de reguli de rugby modificate. Desi a pierdut cu 4-0, Yale a inceput la randul sau sa se ataseze de aceste reguli noi, si a decis sa le implementeze si la ei.

Pe 23 Noiembrie 1876, o noua intrunire a avut loc la Massasoit House in Springfield Massachusetts, pentru a realiza un nou set de reguli bazate pe jocul de rugby. La aceasta adunare au participat reprezentanti de la Harvard, Princeton, Columbia (care au format si asa numita Intercollegiate Football Association) si Yale. Acestia din urma au refuzat in prima instanta sa adere la nou formata asociatie, din cauza unei neintelegeri legata de numarul de jucatori intr-o echipa.


Walter Camp


Cea mai importanta contributie la rafinarea noilor reguli a avut-o Walter Camp, sportiv cu rezultate remarcabile, intrat la Yale in anul 1876. Camp a devenit rapid o prezenta obisuita la conventiile tinute la Massasoit House, unde regulile erau dezbatute si modificate in continuu. Prima regula introdusa in discutie de el era reducerea numarului de jucatori de la 15 la 11. Desi initial respinsa, regula a fost ulterior adoptata in 1880. Camp a mai introdus apoi notiunile de “linie de scrimmage” si “snap” de la Centru la Quarterback, reguli adoptate in acelasi an 1880. Daca initial snap-ul se executa cu piciorul, ulterior a fost permisa si executarea sa cu mana. Intrucat nu exista si o limita de down-uri, echipe ca Princeton au folosit noua regula pentru a inainta in mod repetat pe distante mici, dar conservand posesia. Pentru a nu transforma jocul intr-unul lent si tern, Camp introduce in 1882 o limita de maxim trei down-uri pentru a avansa cel putin 5 yarzi. Aceste reguli au insemna despartirea definitiva a fotbalului american de rugby.

In anii 1880 s-au stabilit si dimensiunile terenului (120 per 53 1/3 yarzi – 109,7 per 48,8 metri), sistemul de punctaj (4 pct./touchdown, 2 pct./sut dupa touchdown, 2 pct./safety, 5 pct./field goal) si durata meciului (2 reprize a 45 de minute).

Walter Camp

Walter Camp


Evolutia


Daca in 1880 8 colegii aveau echipe de fotbal american, in 1900 numarul lor crescuse la 43, si rivalitatile incepeau sa se contureze. Universitatea din Michigan, prima din vest care isi crease echipa de fotbal, era si principala putere nationala “vestica” a acestui joc. Echipa din Michigan, condusa de Fielding Yost, castigase 56 de meciuri consecutive intre 1901 si 1905, inclusiv primul Rose Bowl din 1902.

Intre timp regulile au mai evoluat, devenind permise de exemplu placajele la picioare. Violenta jocului era insa foarte ridicata, determinand anularea diferitor meciuri din motive de siguranta pentru jucatori. In 1905, un numar de 19 jucatori au decedat ca urmare a unor astfel de meciuri. Pentru a evita o noua interzicere a jocului, factorii de decizie ai asociatiei colegiilor au introdus o serie de noi reguli, menite sa reduca riscul de accidentare al jucatorilor. Asa se face ca, pe parcursul urmatorilor 15 ani, jocul de fotbal american a suferit o transformare semnificativa, prin introducerea unor reguli precum:

    – schemele de joc ce presupuneau aglomerarea in masa a jucatorilor au fost interzise
    – pasele in fata au devenit permise
    – s-a introdus penalizare pentru bruscarea pasatorului (roughing-the-passer)
    – jucatorii aveau acum voie sa prinda mingea in orice parte a terenului s-ar afla
    – valoarea unui touchdown a crescut la 6 puncte, iar valoarea unui field goal a scazut la 3 puncte

Colegiul si NFL


La inceputul anilor 1930, fotbalul din colegii devenise un sport foarte popular la nivel national, dar in special in sudul tarii, gratie si rivalitatilor de genul Georgia vs. Auburn. Ca o consecinta, o serie de conferinte au inceput sa apara: Southwest Athletic Conference, Pacific Coast Conference, Southeastern Conference, si altele. Noile conferinte au insemnat aparitia a inca 4 finale in anii 30. Astfel, alaturi de clasicul Rose Bowl, au mai fost create: Orange Bowl, Sugar Bowl, Sun Bowl si Cotton Bowl. In anii 50', numarul Bowl-urilor crescuse la 8, apoi la 15 in 1980, 19 in 1990, pentru ca in 2006 numarul lor sa ajunga la 32.

In anul 1935, trofeul Heisman, acordat si in zilele noastre celui mai proeminent jucator din colegiu, a fost adjudecat, pentru prima data in istorie, de catre Jay Berwanger (HB). Tot Jay a fost si primul jucator draftat de catre NFL, in anul urmator.

Treptat insa, pe masura ce jucatorii din colegiu erau draftati de catre NFL, liga profesionista a inceput sa castige tot mai multa popularitate in defavoarea jocului din colegiu. Succesul enorm de care s-a bucurat televizarea finalei NFL din 1958, a transformat fotbalul american profesionist intr-un fenomen de amploare nationala. In acelasi timp, desi s-a bucurat la randul sau de aceasta publicitate, fotbalul din colegii, desi televizat mai mult, a ramas in buna masura la un nivel regional.

AFL


Din 1920 pana in 1960, s-a incercat in repetate randuri crearea unei ligi rivale pentru NFL. Astfel, dupa o serie de incercari esuate, se crea, pentru a patra oara in 30 de ani, liga rivala AFL. De data aceasta insa, liga a fost formata din echipe a caror locatie geografica le permitea sa evite concurenta cu NFL. Acest factor, impreuna cu succesul fotbalului american la televizor, au facut ca, de data aceasta, AFL sa supravietuiasca si sa devina un rival puternic pentru NFL. Pe masura ce crestea, AFL a incercat sa atraga jucatori cat mai buni atat din colegiu cat si din NFL. Un exemplu elocvent il constituie Joe Namath, quarterback din Alabama, care a refuzat sa joace in NFL, pentru a se alatura celor de la New York Jets in AFL. Astfel de manevre i-au fortat pe conducatorii NFL sa accepte o fuziune partiala cu AFL in 1966. In urma fuzionarii, cele doua ligi au cazut de comun acord asupra unui draft comun pentru a alege jucatroii din colegiu si asupra unei finale intre castigatoarele celor doua ligi, care urma sa poarte numele de AFL-NFL World Championship. Peste doar doi ani, inspirati probabil de popularitatea Bowl-urilor din colegii, numele acestei finale s-a schimbat in Super Bowl. In 1970 cele doua ligi au fuzionat definitiv intr-o liga cu 26 de echipe.

In anii urmatori, NFL-ul a crescut la un numar de 32 de echipe, iar Super Bowl-ul a devenit un eveniment anual international. In timp regulile au mai fost modificate, noi penalizari au fost introduse, urmarindu-se in special promovarea unei atitudini exemplare (in si in afara terenului) si fair-play din partea jucatorilor, si, de asemenea, reducerea si mai mult a riscului de accidentare. Printre cazurile cele mai recente de suspendare se numara vedetele Michael Vick (QB – Atlanta Falcons) si Adam “Pacman” Jones (CB – fost Tennessee Titans, actual Dallas Cowboys), ambii fiind suspendati pentru comportamentul nepotrivit in afara terenului.

Primul Superbowl - 1967

Primul Superbowl - 1967